Biserica de lemn a Mănăstirii Greco-Catolice ,, Sfântul Anton de Padova" construită în stil maramureșan, este situată pe dealul estic al Gherlei, într-un decor magnific, oferind turistului un frumos punct de belvedere asupra orașului. În curtea mănăstirii, pe lângă prezența unor vestigii romane, se află și statuia Sfântului Ioan de Nepomuk, patronul ocrotitor al Cehiei. Interiorul bisericii cuprinde o serie de icoane pictate pe sticlă în stilul Școlii de la Nicula. În fiecare an, de Rusalii, se organizează o procesiune religioasă la care participă credincioși de toate vârstele. Foto: CNIPT Gherla, Claudiu Capră

 Prețiosul ansamblu de pictură murală al bisericii de lemn din Silivaș – Tradiții Clujene   BISERICA DE LEMN din SILIVAȘ - hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril“  Pe un deal al cartierului Silivaș, la marginea orașului Gherla, se ridica în 1827 o biserică de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril“ care, în acel moment, venea să înlocuiască un edificiu mai vechi. De-a lungul existenței sale de un veac și jumătate a servit ca lăcaș de cult atât credincioșilor greco-catolici, cât și celor ortodocși, însă, de la începutul anilor ʼ80, nu mai este în folosință. Biserica are statut de monument istoric, dar este dezafectată în prezent.  Silivașul apare menționat în documente pe la 1777 ca un centru artistic important, cu  prilejul întemeierii la Gherla a primei asociații a zugravilor, în componența căreia intrau la acel moment și doi artiști din Silivaș. Acest fapt ar putea fi pus în legătură cu valorosul ansamblu de pictură murală din interior, insuficient studiat până în prezent, care merită toată atenția și o restaurare pe măsură.  Monumentul este construit din bârne subțiri de brad, îmbinate în coadă de rândunică și în cheotoare dreaptă. Planimetric, se compune dintr-un pronaos și naos, înscrise într-un dreptunghi unitar, continuat la răsărit cu altarul poligonal, cu pereții retrași. Mai târziu s-a adăugat un portic mic la sud, în dreptul intrării. Soluțiile de acoperire a spațiilor sunt cele clasice: tavan pentru pronaos, peste naos o boltă, mai degrabă ascuțită decât rotundă, ridicată de pe o bârnă din interiorul bisericii. Turnul clopotniță are o bază pătrată, cu galerie parțial închisă, peste care s-a așezat coiful octogonal. În anii 1950 acoperișul din șindrilă a fost învelit cu tablă.  Realizat în intervalul 1841 -1847, probabil în mai multe etape, ansamblul de pictură murală cu care a fost înfrumusețat lăcașul compensează lipsa decorului sculptat. Urme mai vizibile găsim la iconostas, în absida altarului şi în pronaos. În altar se văd figuri de sfinţi, alături de scene din Vechiul și Noul Testament. Adam și Eva, împreună cu Jertfa lui Avram, au fost pictate în partea inferioară a iconostasului, în timp ce registrul Apostolilor ocupă bârna de deasupra golului ușilor. Tâmpla este de tip deschis în partea superioară, golul găzduind o cruce de mari dimensiuni, alături de care a rămas o singură molenie.  În pronaos, pictorul a ales să înfățișeze Pilda Fecioarelor, o reprezentare tipică pentru acest spațiu, cu figuri feminine având atitudini grațioase, prinse parcă într-un dans. Cromatica este caldă, pictorul folosind roșu deschis sau portocaliu, verde palid și albastru deschis. În unele scene, detaliile sunt elaborate și duc spre stilul baroc.  Există diferențe stilistice între altar și pronaos, care susțin ipoteza mai multor etape de pictare a interiorului. Un alt argument în acest sens este folosirea unor inscripții variate, atât în alfabetul chirilic, cât și în română, latină, maghiară sau germană. Astfel, în absida altarului, atrag atenția câteva scene din Noul Testament, precum Nașterea sau Întâmpinarea Domnului, însoțite de același text scris în patru feluri: în alfabetul chirilic, în latină, germană și maghiară.  Obiectele din patrimoniul bisericii au fost duse prin 2005 în biserica nouă de zid, întrucât cea de lemn nu mai era în folosinţă și nu dispunea de sistem de pază.  Fiind scos din uz, edificiul prezintă deja semne ale trecerii timpului, fiind nevoie de o intervenție grabnică la nivelul întregii construcţii. În același timp, trebuie salvat și pus în evidență prețiosul ansamblu de pictură murală.  Foto: Tradiții Clujene

Biserica Solomon, construită între anii 1723 şi 1724, este cel mai vechi edificiu de cult armeano-catolic din Transilvania și, în același timp, prima biserică ridicată în piatră din Gherla. Documentul care atestă ctitoria acestei biserici datează din 1729, şi a fost scrisă în limbile latină şi armeană. Conform acestui act lăcașul de cult din piatră a fost ridicată pe cheltuiala proprie a lui Solomon, fiul lui Todor Simai, jude primar şi soţia sa Szirma, împreună cu fratele său Bogdan şi soţia acestuia. Altarul principal a fost dedicat Bunei Vestirii, altarul sudic Sfintei Treimi, iar cel nordic Sfântului Grigore Luminătorul. Lângă biserică s-a mai construit un turn pentru clopote, iar biserica și turnul au fost înconjurate de un zid de piatră. Ulterior, s-a ridicat şi o capelă pentru cinstirea Sfintei Cruci şi s-a delimitat locul pentru cimitir. Întemeierea bisericii a fost imortalizată în mai multe inscripții, dintre care una pe placa de piatră amplasată pe fațada vestică a turnului, scrisă în limbile latină şi armeană, iar alta sub fresca din cor din anul 1901, redată doar în limba armeană. Cercetarea arhitecturală a bisericii a arătat faptul că biserica şi turnul nu au fost construite simultan, ci, la câţiva ani după realizarea navei şi a corului s-a anexat la clădire şi turnul, care a fost terminat în 1729. Cu ocazia construirii turnului s-a amplasat şi ancadramentul intrării principale, un portal gotic târziu, adus de la biserica reformată din Unguraș, județul Cluj. Congregația Sfânta Ana, înființată în 1729 pentru femeile armene evlavioase, a construit o capelă în 1732 pe partea dreaptă a bisericii. La început această capelă avea o intrare separată, iar mai apoi s-a deschis o intrare dinspre biserică. În capelă s-a aşezat un altar dedicat Sfinţilor Ioachim și Ana. De-a lungul timpului, biserica a suferit mai multe intervenții, în anii 1751, 1797, 1841 și respectiv în anul 1899 atunci când a avut loc o restaurare mai amplă. Cele mai recente lucrări de restaurare s-au desfășurat în 1960 şi în 1992, acestea fiind comemorate pe plăcile de marmoră amplasate în interiorul bisericii. Biserica Solomon este amplasată pe latura estică a unei piaţete aflate la est de piaţa centrală a oraşului Gherla, la acea vreme Armenopolis. Clădirea relativ simplă a bisericii este caracterizată de prezenţa unei mixturi stilistice proprii. La construirea bisericii, armenii, stabiliţi doar de câteva decenii în Transilvania, au împrumutat modelele bisericilor gotice târzii. Conform acestora, biserica se compune din turn, navă şi cor cu închidere poligonală. Pe latura nordică s-a construit o sacristie de dimensiuni reduse. Capelele laterale adosate pereţilor de nord şi de sud ai navei au închidere semicirculară. Colţurile turnului de bază pătrată sunt accentuate de lesene, iar pe orizontală este articulat de trei brâuri. Turnul este penetrat de două ferestre semicirculare sub brâul median mai puternic, respectiv deasupra acestuia de o fereastră tot semicirculară. Între ferestrele inferioare, într-o nişă este amplasată placa comemorativă a edificării bisericii, înconjurat de un chenar decorat cu frunze de acant cioplite în piatră. Pe laturile sud, nord şi est ale turnului sunt goluri numai la ultimul nivel. Cornişa turnului este curbată la mijloc în formă de semicerc pe fiecare latură, deasupra micilor cadrane orare. Partea inferioară a coifului de turn este convexă, se încheie într-o piramidă cu laturi curbe. De o pare şi alta a turnului, semifrontoane penetrate de ferestre semicirculare fac legătura cu faţada navei. Portalul gotic târziu amplasat la intrarea de sub turn este cea mai grăitoare dovadă a tendinței de aliniere la tradițiile locale ale arhitecturii bisericeşti. Portalul sculptat în piatră, decorat cu baghete încrucişate denotă provenienţa acestuia de la sfârşitul secolului al XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea. Portalul este flancat de două statui în stil baroc matur reprezentând papa Sfântul Silvestru şi Sfântul Grigore Luminătorul, amplasate pe piedestale de factură barocă. Pe partea dreaptă a intrării se află statuia Sfântului Grigore Luminătorul în veșminte episcopale, dar lipsesc mâinile şi o parte din picioarele statuii. În mod similar s-au rupt şi ambele mâini ale papei Silvestru. Îmbrăcămintea bogat ornamentată a personajelor a fost sculptată minuțios în cele mai mici detalii. Este posibil ca autorul statuilor să fie unul dintre membrii șantierului organizat la mijlocul secolului al XVIII-lea pentru construirea bisericii din centrul localității – Biserica Sfânta Treime. Fațadele capelelor laterale sunt penetrate de câte o fereastră semicirculară, pe lângă care sunt amplasate plăci inscripționate în limba armeană, iar în cazul capelei nordice o uşă dreptunghiulară înzidită cu ancadrament de factură renascentistă târzie, purtând un bolţar. Faţadele navei sunt articulate de contraforturi scunde, pe latura sudică se găsesc două, iar pe cea nordică trei ferestre cu încheiere semicirculară.   Nava, corul şi capelele sunt acoperite cu bolți cilindrice cu penetrații, sprijinite de pilaștrii. Tribuna vestică este construită pe patru pilaștrii cu secţiunea pătrată, determinând o arcatură cu trei deschideri, peste care se întinde o cornişă şi parapetul zidit al tribunei. Pilaștrii sunt decoraţi cu lesene evazate la partea superioară, în dreptul cărora, pe parapet apar lesene imitând pilaştrii scunzi. Spaţiul navei este delimitat spre cor de un arc triumfal de formă semicirculară. Pe peretele nordic al corului, deasupra uşii sacristiei cu ancadrament cu denticuli asemenea celui de la uşa navei, se află o pictură murală cu întemeietorii bisericii, realizată de Zakariás Gábrus în 1842. Pictorul a reprezentat patru figuri rugându-se în poziţie îngenunchiată. Bărbatul din partea stângă este mai vârstnic şi poartă haine roșii, bărbatul din partea dreaptă este mai tânăr, cu părul negru lung şi poartă haine albastre. Amândoi apar în veșminte nobiliare caracteristice Transilvaniei, precum şi cizme roşii lungi. În spatele lor apar soţiile purtând năframe. Între cei doi bărbaţi, în fundal apare silueta bisericii Solomon. Turnul bisericii din imagine are un coif baroc elegant, diferit de cel actual, ceea ce denotă faptul că originar biserica avea un coif asemănător, învelit cu şindrilă. În registrul superior al picturii murale răzbate printre nori pe jumătate figura lui Hristos în haină roşie şi mantie albastră.   În prezent biserica are trei altare, a căror decoraţie în imitaţie de marmură este asemănătoare. Construcțiile clasicizante ale altarelor au mănunchi de pilaştrii la colţuri, susţinând un fronton semicircular traforat, tabernacolul este încheiat cu fronton triunghiular. În cazul altarelor laterale locul tabernacolului este ocupat de ornamente baroce. Tabloul principal al altarului principal reprezintă Buna Vestire, altarul lateral nordic poartă scena educaţiei Mariei, iar pe cel sudic apare evanghelistul Matei. În navă, lângă intrarea în capela nordică, ataşat de un pilastru este amplasat amvonul de lemn pictat şi poleit, datat la mijlocul secolului al XVIII-lea. Coronamentul poligonal al amvonului, pe antablamentul deasupra cornișei poartă un citat dintr-un psalm în limba armeană, partea superioară compusă din volute are în vârf o cruce. Partea inferioară a amvonului, de asemenea poligonală, are parapetul decorat la colţuri cu stâlpi răsuciți cu capiteluri corintice, care determină nişe semicirculare în care sunt reprezentaţi cei patru evangheliști cu atributele aferente (Matei, Ioan, Marcu şi Luca). Foto: CNIPT Gherla

Casa, monument istoric clasificat, esteun element baroc reprezentativ, fiind un prilej de încântare pentru turiștii ce vizitează Gherla. Trei dintre ferestrele casei sunt încadrate deosebit de frumos, ornamentate. În prezent aici funcționează o capelă de rugăciuni greco-catolică. Descoperă Gherla, vezi și alte obiective turistice, monumente istorice. Foto: Dana Mitică

Casa Karácsonyi este una dintre cele mai valoroase exemple de locuință barocă din Gherla. Construită în secolul al XVIII-lea, casa se încadrează, din punct de vedere arhitectural, în tipul compact cu hol central și câte trei camere de fiecare parte. Clădirea are și etaj, fiind una dintre cele două de acest tip. Accesul la nivelul superior se face prin capătul holului cu ajutorul unei scări de piatră în două rampe, prevăzută cu balustradă. Încăperile de la parter sunt boltite a vella, în timp ce holul este boltit cilindric cu dublouri și penetrații. Dispoziția camerelor de la etaj este identică cu cea de la parter. Subsolul se întinde sub toată casa, prin dimensiunea sa, fiind o excepție în Gherla. Fațada de la stradă are o compoziție în manieră clasicistă, ceea ce indică o ușoară modificare a clădirii la sfârșitul secolului al XIX-lea Axul de compoziție este marcat de un ușor rezalit peste care se află un fronton triunghiular drept cu o pantă mică, limbaj mai apropiat de cel clasicist decât de cel baroc. Cu toate acestea, chenarele ferestrelor sunt realizate într-un decor artistic baroc, sprânceana de la fereastră are dublă acoladă cu inflexiuni și prezintă motive decorative vegetale și heraldice. În continuarea fațadei este zidul care conține poarta de acces carosabil. Chenarul de piatră este semicircular, cu profil concav la muchie. De o parte și de alta a porții se află doi atlanți așezați pe un piedestal înalt, sculpturi de un nivel artistic remarcabil, excepție în peisajul arhitectonic gherlean. Fațada de la curte este precedată de un pridvor boltit cu stâlpi pătrați din piatră. De-a lungul timpului, casa a găzduit Seminarul Teologic din Gherla (până în 1930), Școala Normală de Învățători (1930-1944), Școala Profesională, iar din noiembrie 1985 Muzeul de Istorie Gherla. La baza constituirii instituției muzeale au stat o serie de colecții dintre care sunt de amintit acelea aparținând Societății Astra, Preparandiei din Gherla și Muzeului Armenesc, obiecte păstrate la Școala Medie de Băieți nr. 2, colecția de anuare a Liceului Petru Maior și o parte din colecțiile Muzeului din Sic. Patrimoniul muzeal s-a îmbogățit în timp cu noi achiziții, donații, precum și prin obiecte descoperite ca urmare a cercetărilor arheologice. Muzeul s-a mutat în Casa Laszloffy, str. 1 Decembrie 1918 nr.16 Foto : CNIPT Gherla

Castelul Bánffy de la Bonțida este cel mai mare castel din Transilvania. A fost construit între anii 1437 și 1543 și apare menționat într-un raport militar din anul 1680, care spune că existau fortificații în jurul conacului. În secolul XVIII, Dionisie/Deneș Bánffy încerca să reproducă frumusețea parcurilor de la Versailles și Schőnbrunn de la castel, drept pentru care a apelat la grădinarul Johann Christian Erras.  Acesta a proiectat o grădină cu fazani și un sistem de alei în formă de trident. Aleile tridentului aveau fiecare 1.000 de metri și erau mărginite de tei. Castelul este gazda diverselor evenimente printre care și Electric Castle. Foto: Bánffy Castle, Bonțida

Castelul din localitatea Mănăstirea este un monument istoric și arhitectural impresionant, care a aparținut familiei nobiliare Kornis și era considerat a fi unul dintre cele mai frumoase castele în stil renascentist din Transilvania. Castelul mai este cunoscut și sub numele de Castelul cu inorogi, datorită faptului că poarta de acces a domeniului nobiliar era străjuită de statuile a doi inorogi din piatră. Foto: Castelul-cetate Kornis, Szentbenedek – Mănăstirea | peterlengyel (wordpress.com)

  Fiind edificată între anii1748-1800 este considerată de unii autori ca una din cele mai mari biserici armenești din Europa.      Sfințită la 17 iulie 1804 , ea a fost înzestrată cu o frumoasă și valoroasă orgă ,executată de meșteri din Brașov având numeroase obiecte de mare valoare materială și spirituală printre care: relicva Sfântului Grigore-Luminătorul, pictura în ulei " Coborârea de pe Cruce " , crucea din aur masiv ornată cu pietre prețioase ce a aparținut episcopului Verzerescu. Se poate vizita doar cu programare la telefon : +40788458005 Foto: CNIPT Gherla

Casa Lászlóffy (1747) se înscrie în tipul de locuințe cu plan compact și hol central cu câte două camere de fiecare parte a acestuia. Clădirea este una dintre cele două astfel de construcții civile cu etaj care nu se găsesc în piața principală a orașului. La fel ca și casa Karácsonyi (fostul Muzeu de Istorie Gherla, str. Mihai Viteazu, nr. 6), în capătul holului central se află scara balansară în două rampe. Pentru a accentua simetria spațiului interior, scara realizată în două rampe, nesimetrică, a fost separată de hol printr-o arcadă. Cele două arce semicirculare sunt suprapuse de arcul turtit al bolții holului. Din păcate boltirea parterului nu se mai păstrează decât în camerele de la stradă și în holul care adăpostește și scara de acces la etaj. Fațada propriu-zisă a fost tratată în mod clasicist. Ea a fost împărțită în două registre printr-un brâu intermediar, flancată de pilaștri rusticați, aplatizați. Pietrăria chenarelor subliniază măiestria artizanilor care au activat la Gherla în secolul al XVIII-lea. Cadrul profilat al ferestrelor este cu urechi și bază. Peste cheia buiandrugului se suprapune un blazon așezat pe un motiv de plasă cu noduri protejat de o cornișă, dreaptă în partea centrală și cu două curburi la capete. Chenarele Casei Lászlóffy sunt printre cele mai frumoase din Gherla și, în același timp, cele mai reprezentative pentru barocul civil din Transilvania. În contrast cu aceste chenare, cele de la ușile interioare de la parter au o expresie anacronică, apropiată de Renașterea târzie transilvăneană. În continuarea fațadei se află poarta de acces carosabil, cu o pietrărie de o calitate ieșită din comun. Peste suportul de zidărie a porții se suprapun coloane angajate, ionice cu caneluri și capitel. Coloanele se sprijină pe garda de roată. Peste ce-a de a doua cornișă a porții se găsesc trei busturi de turci, unul dintre motivele exotice ale barocului. În această clădire care a fost o vreme sediul gimnaziului armenesc, s-a înființat în 1881 primul muzeu din Gherla, fiind unul dintre primele astfel de instituții din Transilvania. În prezent, clădirea reabilitată, este Muzeu al comunității denumit Centrul Muzeal de Istorie. Foto : Ovidiu Drăgan

Foarte aproape de Gherla, la doar 13 km, se află Lacul Știucilor de la Săcălaia. Tradiția și legendele spun că lacul s-a format prin surparea unei așezări în mina de sare de dedesubt și că uneori se vedea, în urmă cu mulți ani, turnul unei bisericuțe. Adâncimea lacului nu depășește 10-18 metri, deși, conform legendelor, lacul nu ar avea fund, și acolo, sub luciul de apă ar exista o poartă prin care ai putea călătorii în trecut și viitor. În acest lac trăiesc mai multe specii de pești, dar este faimos pentru marile exemplare de știucă. Foto: Lacul Stiucilor. Delta Dunarii din Transilvania. O minune naturala (ideipentruvacanta.ro)

Printr-o scrisoare de donație din anul 1742, primarul Gherlei de la aceea vreme, Daniel Tódor, dăruiește călugărilor franciscani lotul pentru construirea bisericii și a claustrului la care se adaugă ulterior și lotul vecin. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă în anul 1748, iar lucrările de construcție au durat până în anul 1758, atunci când biserica a fost sfințită. Capela Sfintei Maria de Loreto, aflată în partea de sud est a altarului principal a fost sfințită în anul 1760. Inițial, biserica nu a fost prevăzută cu turnuri, cel mai probabil din lipsa fondurilor, cele două turnuri vizibile astăzi au fost construite doar în anul 1878. Biserica a suferit mai multe transformări și refaceri în anul 1825 și între 1855 și 1857, în urma unui incendiu care a afectat nu doar biserica ci și aproximativ 50 de case din jur. Nava bisericii se compune din două travee: una pătrată cu pilaștrii în colțuri pe care se descarcă o boltă sferică pe dublouri; o travee de legătură cu corul care este trapezoidală pentru preluarea diferenței dintre navă și cor. Aceasta din urmă este acoperită cu o boltă rezultată din glisarea unei elipse variabile pe cele două elipse de deschideri diferite. Corul este compus din două travee: una pătrată, acoperită cu calota ce descarcă pe arcuri în mâner de coș și în pereții laterali, iar cea de a doua travee este semicirculară și acoperită cu un sfert de elipsoid. Pridvorul este format din trei travee, acoperite cu calote, peste care se află o tribună cu parapet cu baluștri de plan pătrat. Decorațiile interioare și pictura au fost realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Mănăstirea este în forma literei U cu baza lipită de biserică. Latura lipită de biserică este doar un coridor acoperit cilindric cu penetrații care se unesc în cheie, creând astfel aspectul de anfiladă de bolți cu muchii ieșite. În contrast cu interiorul bisericii, fațada întregului ansamblu este sobră. Biserica are trei travee în fațadă, împărțite în trei registre pe verticală. Traveele laterale ale primului registru sunt tratate cu bosaje. Golurile sunt cu chenare simple de tencuială, terminate în semicerc. Acest prim registru are rol compozițional de soclu pentru următorul care are patru pilaștrii aplatizați și zvelți cu capiteluri degenerate. Între pilaștri se află ferestre înalte cu terminația semicirculară. Profilatura capitelurilor de la partea superioară se unește într-o cornișă unică. Al treilea registru are rol de antablament. Fiecare travee are un panou intrat, iar în panoul central se află o inscripție cu cronostih. Turnurile păstrate au colțurile ieșite teșite la 45 de grade. Fațada mănăstirii este mult mai simplă, fiind rezultatul refaceri de la mijlocul secolului al XIX-lea. Golurile ferestrelor sunt lipsite de chenar, doar accesul în coridor este un chenar de piatră. Forma chenarului este specifică Clujului, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și cel mai probabil este o comandă ulterioară a franciscanilor. Se va putea vizita cu programare la telefon 0722.973739. Recent Mănăstirea Franciscană a fost inclusă în Turneul Classic Unlimited concert de muzică clasică și jazz. Foto: Szamosújvári Ferences Kolostor / Mănăstirea Franciscanilor din Gherla Foto: Fecioara Maria Neagră - Primăria Municipiului Gherla

Mănăstirea Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din spațiul românesc, începând cu anul 1552, școală pentru ,, grija sufletelor și învățătura pruncilor",anul 1659, centru de spiritualitate și cultură prin Icoana făcătoare de minuni, pelerinaj și pictură pe sticlă- 1699. 14 august este ziua celui mai important pelerinaj din Ardealul de Nord, pornind din Iclod, pe jos. Vechi loc de pelerinaj, biserica mănăstirii a adăpostit de-a lungul timpului renumita icoană pictată în anul 1681 de meșterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. Foto: CNIPT Gherla

Inițiativa construirii Memorialului Gherla a luat ființă datorită tezaurului inestimabil de suferință, Gherla fiind pe harta gulagului românesc locul unde s-a suferit cel mai mult și mai intens. Pe Dealul Cărămidăriei din Gherla ( cimitir anonim cu gropi comune, în care au fost aruncați deținuții politici morți în penitenciatul din oraș) s-a ridicat ansamblul  memorial dedicat celor ce au suferit sub comunism pentru credință, libertate, dragoste de țară. Foto: Memorialul Gherla

 Actul de constituire a Breslei gravorilor din zona Gherlei certifică o activitate constantă şi consacrată. A fost înfiinţata în anul 1777, sub patronajul Protopopiatului Gherlei, din care fac parte un număr însemnat de gravori, dar şi zugravi, cei mai mulţi însă din Haşdate şi câţiva din împrejurimi. Cu timpul, unul dintre cei mai vestiţi gravori din Haşdate ajunge Gheorghe Pop, un urmaş al lui Pop Moldoveanul, care a avut un rol determinant în statornicirea tiparniţei, considerat cel mai talentat reprezentant al "şcolii" de la Gherla. El a activat timp de peste trei decenii, din jurul anului 1787 pâna în jurul anului 1825, realizând un numar însemnat de stampe care se păstrează în diferite biserici din Transilvania, în muzee şi colecţii particulare.  Se poate vizita cu programare la telefon: +40766241181 Foto: CNIPT Gherla

Muzeul este organizat în casa colacționarului Kallos Zoltan, unul dintre cei mai proeminenți etnografi din secolul XX. Colecțiile sale compuse din circa 14.000 de obiecte cuprind elemente din patrimoniul tangibil și intangibil al folclorului comunităților maghiare, române, săsești și rome din Transilvania și s-au dovedit o contribuție inestimabilă la conservarea culturii populare europene. Fondatorul muzeului a primit în anul 2017 două premii ,, Europa Nostra" cea mai înaltă distincție din Europa în domeniul patrimoniului. Foto: Arabela: Weekend in Cluj cu conferinte si tot felul de surprize (arabelastefania.blogspot.com) Muzeul Etnografic "Kallos Zoltan” (99tour.ro) 

   Supranumit şi " Micul Schönbrun " parcul oraşului conceput în stil englezesc a fost inaugurat în anul 1864 şi se întinde pe cca.40 de ha. Aleile principale sunt orientate în direcţiile punctelor cardinale şi intercardinale că o adevărată " Roză a vânturilor". Parcul cuprinde variate specii de arbori autohtoni dar şi exotici, printre ele se află şi doi arbori Ginkobiloba . Arată harta (arboriremarcabili.ro)   Înaintea înființării acestui parc ca loc de promenadă și sărbători populare era folosit șanțul Cetății Martinuzzi. Leii de piatră care se află în parc au fost aduși de la casa Daniel unde străjuiau portalul de piatră. Sunt de origine romană și foarte probabil provin de la Castrul Roman din apropiere. Sursa: Armenopolis oraș baroc - Virgil Pop Foto: CNIPT Gherla

Este opera originală a lui Rubens (după unii autori creată în atelierele lui Rubens) și este adăpostită de Catedrala Armeano-Catolică din Gherla.      In 1806 Francisc al II lea a dăruit pictura Bisericii Armeano-Catolice din Gherla," drept recunostiintă pentru aportul bănesc însemnat al armenilor din Gherla la visteria statului, golită în timpul războaielor împotriva lui Napoleon ". Se află în Capela Învierii din Catedrala Armeno-Catolică ,, Sfânta Treime ".  Se poate vizita cu programare la telefon: +40788458005 Foto: CNIPT Gherla

Ruta poate fi descrisă ca o călătorie în timp, de-a lungul a sute de ani de istorie. Această rută culturală face parte din sistemul voluntar de ,, recunoaștere” a Rutelor Cultural Turistice dezvoltate de organizațiile de turism sau autoritățile publice locale, pe plan local/regional/național pentru dezvoltarea și promovarea turismului cultural, ca instrument pentru promovare și dezvoltarea produsului turistic cu componentă culturală și canale pentru comunicare, prin schimburile de bune practici, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Gherla membru. Gherla are un obiectiv turistic , Catedrala Armeano-Catolică , cuprins în Clujul Ecumenic, , iar tematica rutei este vizitarea unor lăcașuri de cult emblematice aparținând diverselor culte religioase. Credit foto: CNIPT Gherla

Comunitatea evreiască s-a format în anii 1860. În anul 1903 a fost construită o Sinagogă mare, cu o arhitectură elaborată pentru a răspunde cerințelor unei populații evreiești în creștere. Sinagoga se află pe strada Crișan numărul 46, iar în curtea sinagogii de află Monumentul Memorial al Holocaustului dedicat celor 1600 de evrei care au fost deportați din Gherla. Se poate vizita cu programare la numărul de telefon: +40734259545,  +40749663163 Foto: Cristian Lipovan - www.placessuffering.blogspot.com          Claudiu Capră

Rezervația Stufărișul de la Sic a fost catalogată ca o Deltă a Ardealului, datorită faptului căaici se găsește a doua cea mai mare întindere de stuf din România. Stufărișul este casă pentru mai multe specii rare de păsări. Accesul turiștilor în stufăriș este posibil grație unei punți de lemn, lungă de circa un kilometru. Sunt 1.600 de pași de făcut dintr-un capăt al punții în celălalt, printr-o mare de stuf. Foto: Excursie de o zi din Cluj: Stufarisurile de la Sic si castelul Banffy din Bontida - Travelista.ro - Mereu in asteptarea urmatoarei aventuri Imagini senzaționale cu rezervația ”Stufărișurile de la Sic” - VIDEO - Someșeanul.ro (someseanul.ro) Ziua de Cluj | Stufărişul de la Sic, decor de nuntă (zcj.ro)